În drum spre vestul Americii în anul 1800, tânărul Adorian Judson s-a oprit într-un orăşel şi a căutat o cameră de hotel. Proprietarul i-a spus că nu mai are decât o singură cameră, în care nu se va putea odihni, căci în camera alăturată este un tânăr grav bolnav, ce trage să moară.

Neavând altceva de ales, a acceptat acea cameră, căci era rupt de oboseală şi i-a spus proprietarului că nu se teme de un om ce trage să moară. A luat cheia şi s-a dus să se culce. Dincolo însă, bolnavul se văicărea foarte rău şi ţipetele aceluia l-au făcut să nu poată dormi toată noaptea. Atunci, în mintea lui Judson s-au ridicat tot felul de întrebări: "De ce se îngrozeşte omul acela? Nu e pregătit să moară? Unde îşi va petrece veşnicia, în cazul când totuşi ea există? Este un credincios sau un păcătos ce alunecă în iad?"

Spre dimineaţă s-a făcut linişte. După ce s-a îmbrăcat, când s-a dus să dea cheia, a întrebat cine a fost acel om.

Proprietarul i-a spus că a fost un tânăr ce a absolvit Universitatea Brown. El murise înspre ziuă. Auzind acestea, Judson, întrebă ce nume a avut. Se numea Jacob Eanes, un fost coleg de-al său, care îl îndemnase la necredinţă. Şocul a fost puternic.

Şi-a dat seama că şi el este pierdut dacă trebuie să moară. Înspăimântat, a părăsit hotelul, dar şi calea necredinţei.

Sufletul său trezit a început să strige după mila Domnului, după iertare. Acolo, Judson s-a întors la Dumnezeu.

Mai târziu a devenit zelosul misionar pentru Burma.

"Pocăiţi-vă dar şi întoarceţi-vă la Dumnezeu..." (Fapte, 3.19)